În principiu, s-a determinat că anumite modificări genetice sunt în principal responsabile de apariția cancerului la copii, însă nu s-a putut încă stabili cu precizie care sunt cauzele care determină aceste modificări. Există însă o serie de mituri despre cancerul la copii, întâlnite frecvent, a căror dezmințire este bine să o cunoașteți.
Mituri despre cancer
Orice tumoră este canceroasă.
Nu toate tumorile sunt canceroase (maligne). În unele cazuri celulele care au suferit modificări continuă să crească local, fără să se împrăștie în alte părți ale corpului, formând ceea ce se numesc tumori benigne. Aceste tumori benigne pot însă deveni o problemă prin presiunea exercitată asupra țesuturilor sau organelor vecine și trebuie de regulă înlăturate, fără a mai fi nevoie însă de un tratament împotriva răspândirii lor în întregul organism.
Cancerul este o sentință la moarte.
Rata de supraviețuire a copiilor bolnavi de cancer este foarte ridicată (cca. 75% dintre pacienții care primesc tratament de specialitate, se vindecă).
Mediul în care a crescut copilul (alimentația, gradul de poluare, etc.) a cauzat apariția cancerului la copil.
În cazul copiilor, factorii de mediu nu pot avea o influență directă asupra apariției cancerului, deoarece expunerea copilului la astfel de factori nu este de lungă durată. De aceea, nu a fost până în prezent demonstrat că vreun aliment anume poate cauza apariția cancerului la copil.
De exemplu, leucemia acută limfoblastică la copii are o rată de supraviețuire la 5 ani după tratament de aproximativ 85%.
Cancerul copilului se moștenește de la părinți, bunici etc.
Cazurile de cancer ereditar sunt extrem de rare. În majoritatea cazurilor boala NU se moștenește.
Apariția cancerului la un copil crește riscul apariției bolii și la frații sau surorile acestuia.
În majoritatea cazurilor, apariția cancerului la unul dintre copiii dumneavoastră, NU crește riscul ca frații sau surorile lui să facă boala, la rândul lor.
Cancerul este contagios.
Cancerul NU este molipsitor, deci nu se poate transmite de la adult la copil, de la un copil la altul sau de la copil la adult. În timpul tratamentului se recurge uneori la izolarea copilului, dar aceasta doar pentru că datorită bolii și tratamentului administrat, capacitatea de auto-apărare a organismului (imunitatea) este scăzută, copilul fiind vulnerabil la infecții.